Ca să rămân în ton virtual, am scris bilețele electronice, le-am amestecat bine într-o căciulă imaginară și am tras unul: Tajikistan.(Sufixul stan al statelor din zonă este moștenit de pe vremea când făceau parte din Imperiul Persan. De-a lungul timpului granițele s-au schimbat, dar numele au rămas.)
Pe Pământul tribului Tajik mesele sunt servite întotdeauna cu non (иои), o lipie coaptă pe vatră (și care se regăsește, sub diferite denumiri, aproape peste tot în Asia centrală).
Pâine se coace în tamdyr, un cuptor de lut, care este considerat cel mai sacru loc din casă. Un localnic rămas fără non se va plânge că a rămas fără mâncare (indiferent de cât de plină îi este cămara). Dacă o bucată cade pe jos, o va pune pentru păsări. Niciodată nu va pune pâinea cu fața în jos sau ceva pe ea (cu excepția altei bucăți de non): aduce ghinion. Și întotdeauna trebuie ruptă cu ambele mâini.
Am găsit diverse rețete. M-am oprit la una din ele (adaptând-o pe ici, pe colo).
Ingrediente:
- 150g făină albă
- 150g făină neagră
- 50g iaurt
- un ou
- un pliculeț de drojdie uscată
- o lingură de zahăr
- o linguriță de sare
- 25g unt topit (plus pentru uns)
Prepararea este simplă:
- se pune drojdia la crescut
- se frământă un aluat moale (cu toate ingredientele)
- se lasă la dospit pentru jumătate de oră
- se împarte coca în opt
- se formează turte rotunde de circa 15cm în diametru
- se coc pe o tablă încinsă (cam 2 minute pe fiecare parte)
- se ung cu unt
Au fost atât de gustoase că s-au terminat toate cât erau încă calde.
