O poveste cu tarhon

Bucătăria nu este doar despre rețete, ingrediente, cantități, foc, vase și servire. Este și despre povești, amintiri și pasiune.

Bunicii stăteau lângă facultate, așa că în studenție am avut parte de mese de prânz apetisante, condimentate cu veselie și povești. Bunicul era cel cu surprizele culinare, iar bunica, cu povețele.

Cum într-unul din rondurile de la 5:30 dimineața bunicul a avut noroc la măcelăria din cartier, în ziua respectivă m-a așteptat cu aromă de grătar. A avut grijă să-l țină la cuptor până am ajuns. Când mi l-a pus în farfurie, a adăugat deasupra un cubuleț de unt și a presărat tarhon uscat: o noutate pentru amândoi. La început nu am crezut în combinație, dar aroma a fost uimitoare.

Acum, bunicul și bunica își spun poveștile într-o altă dimensiune. Dar un borcănel cu tarhon e întotdeauna în raftul meu de mirodenii.